Migranții ca cetățeni

Kitul > Derularea unei campanii > Principii Generale > Migranții ca cetățeni

Având în vedere importanța subiectului în dezbaterile publice din Europa zilelor noastre, a vorbi despre migrație este atât un act etic, cât și unul politic. Toate rapoartele Eurobarometru recente, arată că cetățenii UE consideră migrația a fi una din cele mai importante preocupări ale societății: “Imigrația și terorismul sunt cu certitudine principalele preocupări la nivelul UE”, afirmă Eurobarometru 88 (2017), în timp ce Observatorul Atitudinilor Publice asupra Migrației indică faptul că un procent impresionant de europeni nutresc sentimente negative față de “imigrația persoanelor din afara UE”.

Paola Parmiggiani explică faptul că vocea publică, atât cea mediatică cât și cea politică “tinde să atribuie trăsături tranzitorii și provizorii fenomenului migraționist, catalogat ca o prezență limitată în timp. Ca și “gazde”, imigranții sunt văzuți ca indivizi suspendați, persoane “dublu absente” (Sayad 2002), pentru care nu este necesar să ne gândim la vreo speranță de viitor sau stabilitate în țara gazdă “temporară”; prezențe necunoscute, a căror poveste de viață, experiență și competențe sunt secundare; persoane inferioare, cu un nivel scăzut de educație și de abilități cognitive, care și-au părăsit țara, datorită lipsei de abilități.” Nirmal Puwar (2004) susține faptul că “trupurile rasiale” sunt adesea percepute ca “invadatori de spațiu”, de către o societate care consideră anumite trupuri ca fiind natural îndreptățite să locuiască în anumite spații, în timp ce altele nu ar avea acest drept.

Campaniile de comunicare trebuie să fie eficiente, pentru a putea transmite mesajul opus, care să scoată în evidență faptul că migranții sunt noi membrii ai societății gazdă, fiind necesară adoptarea unei perspective pe termen lung, și demonstrând faptul că, dacă investim mai mult în integrarea acestora, cu atât va fi mai ușor să creăm un cerc virtuos, în care noii sosiți să poată fi capabili să aducă o schimbare pozitivă și plus valoare societății gazdă.

Pe de altă parte, este important să ținem cont și de câteva riscuri care ar trebui evitate. Paola Parmeggiani insistă asupra campaniilor de comunicare pe tema integrării pe piața muncii a migranților, afirmând că ar trebui evitate descrierile migranților “așa cum aceștia se așteaptă să fie: într-o condiție de nevoie eternă sau în rolul unui muncitor slab calificat. În acest fel, nu ajutăm la deconstruirea imaginii colective, iar rezultatul final va plasa migrantul din nou în rolul stereotip.”

De asemenea, autoarea subliniază în schimb, puterea campaniilor de sensibilizare, care să descrie refugiații ca pe “oameni ca și noi (profesioniști, profesori, artiști, cercetători, muncitori, fermieri), cu singura diferență, că aceștia au fost nevoiți să își părăsească țara de origine și apropiații, din cauza războiului și a persecuțiilor. Oameni pe care dacă îi ajutăm să se integreze, pot contribui la creșterea economică, culturală și socială a societății gazdă.”[1]

[1] Ibidem, p.7

Evitarea stereotipurilor

Încercarea de a construi o contra-narațiune (vezi de asemenea și secțiunea Relatarea poveștilor) pentru migranții văzuți ca o amenințare, poate duce la o descriere la fel de stereotipă a unui “bun migrant” – bun pentru că el/ea poate fi integrat/ă și este “acceptabil” potrivit societății gazdă. După cum subliniază și autorii eseurilor conținute în antologia Bunul Imigrant (2016), acest lucru duce la o anxietate constantă a oamenilor de culoare, de a-și justifica spațiul și de a ne arăta că“ne-au câștigat locul la masă”.

Migranții ca cetățeni

Contacteaza-ne!